Saptamana internationala a bebelusilor purtati





Poate multe dintre voi nu sunteti mamici dar cu siguranta veti fi si doar atunci veti putea constientiza importanta acestui minunat cuvant MAMA....poate iubiti copiii, sunteti atrase de ei si majoritatea va sar in brate: fie nepotelul, fie vecinul de la parter...

Dar sentimentele...sentimentele profunde vor incolti in sufletul vostru cu adevarat in momentul in care veti deveni mamici..De cand ma stiu am iubit copiii, fetitele in mod special si de fiecare data cand vedeam o mica domnisoara impreuna cu parintii ei intram in transa...pur si simplu imi venea sa le iau in brate, sa le pupacesc, sa le iau acasa..credeam ca aceasta este iubirea, nu imi imaginam ca sentimentele sunt de milioane de ori mai puternice, mai vii , mai intense in momentul in care fetita frumoasa si dulce este desprinsa din sufletul si trupul tau...Sa fii mama este cel mai complex job din lume..peste noapte devii cea mai priceputa, capabila sa simti si sa cunosti totul...Legatura mama-fiica este cea mai puternica legatura din lume...si ea se creeaza inca din prima luna de sarcina si devine mai puternica din zi in zi...

Odata, demult..intr-o seara urata din viata noastra, poate cea mai urata , cand micuta mea avea doar 2 luni, aflandu-ne intr-o salvare, unul din medicii de acolo, in drumul nostru spre Bucuresti , analizandu-ne pe mine si pe fiica mea mi-a spus un lucru extraordinar..un lucru care mi-a luminat sufletul si inima, un lucru care a mai alinat frica si suferinta de atunci..mi-a spus ca nu a vazut niciodata o legatura atat de puternica, o cunoastere atat de buna, o putere de convingere atat de mare...mi-a spus ca, desi sunt o mamica foarte tanara (23 ani) am o experienta foarte mare si imi cunosc copilul foarte bine...cu lacrimi in ochi i-am raspuns ca acesta este rolul mamei: sa isi cunoasca copii, sa ii inteleaga in orice moment, sa ii ia in brate, sa ii alinte, sa ii iubeasca...

                                                             cea mai fericita mamica

In ciuda sfaturilor celor din jurul meu, mi-am purtat fetita in brate, lipita de sufletul meu...zilnic mi-a ascultat bataile inimii, sunet atat de cunoscut si de drag ei...a fost parte din mine si trebuie sa ramana asa...sa o am la pieptul meu zilnic, bataile inimii mele sa o adoarma si sa o linisteasca....Am purtat-o la pieptul meu mult timp..si inca o mai port, inca mai adoarme asa, ascultandu-mi inima si mangaindu-mi sanii..acei sani care pentru ea au fost o comoara, pentru mine binecuvatare caci alaptarea este cel mai frumos act existent in lumea asta....si poate lucrurile astea nu pot fi intelese caci ele se simt..atunci va doresc din tot sufletul sa simtiti!

                                                                 (un tatic extrem de fericit)


Dar nu uitati: Purtati-va copilul la piept! Alaptati-l! Legatura va fi mult mai puternica iar sentimentele mult mai profunde!

                                         ce credeti ca faceam eu aici? Exact..papam tatica


Si nu puteam sa raman indiferenta in aceasta perioada..trebuia sa ma exprim macar in scris daca nu am putut sa iau parte la evenimentul anual numit ”Saptamana internationala a bebelusilor purtati” ...Anul acesta se sarbatoreste in perioada   8-14 octombrie si are ca tema principala ” Ducand traditia mai departe”!

Pe blogul KiddyShop exista un concurs foarte frumos organizat cu ocazia acestui minunat eveniment iar premiul este unul superb..poate cel mai frumos cadou pe care il poate  primii o mama..


 Pana data viitoare va doresc A beutiful day!

10 comentarii:

  1. ce frumos ai scris,,MULTA DREPTATE AI

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar daca inca sunt foarte,foarte micuta si nu sunt(inca) mama, ceea ce ai scris m-a impresionat atat de mult incat mi-au dat lacrimile. Felicitari !


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult de tot iubita...cand vei fi mamica vei simti aceste lucruri si zilnic vei plange de emotie cand iti vei vedea puiul!

      Ștergere
  3. Ai perfecta dreptate! eu am alaptat pana la 1 an si 7 luni pe scumpica mea fetita Alexia si n-am uitat nici eu, nici ea momentele acelea de tandrete si intimitate, incat si acum se cuibareste la pieptul meu uneori si se preface ca papa...mai vreau sa precizez ca eu nu eram moarta dupa copii si nici acum nu sunt topita dupa copii altora, dar dupa ea DA! si mai ales cand imi spune mami Doina

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar arati ca o mamica fericita.Sa iti aduca numai bucurii!

    RăspundețiȘtergere