Jurnal de blogaritza




Nu cred..nu realizez ca a trecut atat de mult de cand nu am  mai scris pe blog...zilele au zburat ..si m-am trezit dupa doua saptamani obosita, fara chef de nimic..fara nici o motivatie....Nu stiu de ce ma simt asa..stoarsa de puteri, fara nici o tragere de inima...zilele imi trec facand aceleasi lucruri mereu, de timp liber nu ma pot plange insa il petrec lenevand...cu gandul cine stie pe unde..departe de realtate...Saptamanile acestea am citit..poate si de aceea am starea asta ....asa patesc de fiecare data cand ma regasesc intr-o carte, intr-un timp trecut...in care parca as fi trait si eu....ma simt prinsa intr-o panza de paianjen...Zilele trec prea repede...mult prea repede fara sa fac nimic deosebit...fara sa pretuiesc momentul....mi-e dor de multe persoane dragi..mi-e dor de bunica.....de zilele calde de vara..de povestile si de bomboanele cu menta....Nu ma simt motivata sa fac ceva.. zilnic sunt purtata de acelasi vant ..in aceeasi directie...

Asa cum va spuneam am citit.....am reusit sa gasesc o parte din cartile pe care vroiam sa le citesc....Aprope ca uitasem cum este sa il citesti pe Eliade...uitasem de misterul lui...de finalurile imprevizibile..uneori de neinteles..
....dar cel mai mult mi-a placut Panza de paianjen... m-am regasit acolo...am trait intens alaturi de eroina...dar dupa ce am terminat-o am ramas ...undeva in aer...nostalgica...trista..punanadu-mi multe intrebari si nereusind sa raspund la nici una dintre ele...M-a cuprins o astenie groaznica...o teama..o panica de neimaginat...Pentru prima data imi doresc o egalitate..o dorinta nebuna de a face ceva pentru  batranii si copiii suferinzi ..pentru cei care nu cer ugg-uri ..ei vor doar sa nu mai degere...sa nu mai calce prin zapezi incaltati cu pantofi sau sandale prin care sa intre zapada...De ce unele/unii vor totul doar pentru ei? De ce nu lasa si altora o sansa? De ce iau ei totul? De ce sunt rai..egoisti...avari...vor mult...tot mai mult...de ce nu se gandesc si la altii?

Realizez ca viata trebuie pretuita,,traita....privita din toate colturile ei...viata e dura pentru unii...si mult prea usoara pt altii...


2 comentarii:

  1. Intr-adevar,foarte frumoasa "Panza de paianjen", aproape ca simtem mirosul marii,briza, nisipul sub talpi. Nostalgie e putin sa spun ca am simtit, am retrait anumite momente si mi-a fost transmisa o stare de libertate cum nici o carte nu mi-a transmis... Si da,cartile au puterea sa te faca sa realizezi atat de multe lucruri care de fapt sunt exact in fata da,dar pe care parca nici nu ai timp sa le vezi in mod obisnuit. Ma bucur cand vad ca mai sunt oameni care cred inca in puterea cititului!

    RăspundețiȘtergere